Conform lui Sameer Abuzandah, profesor la Kansas State University, Departamentul de Curriculum și Instruire, crearea unui curriculum eficient este importantă pentru a face învățarea plăcută pentru elevi. În practica mea didactică, adopt activ acestă metodă în cadrul cursurilor pe care le predau, orientându-mă către furnizarea de experiențe de învățare autentice și relevante pentru studenții mei. Această abordare oferă elevilor șansa de a se implica în activități interactive și de a colabora în cadrul unor proiecte de grup. Folosind această metodă, elevii sunt încurajați să-și dezvolte propria înțelegere a conceptelor, să participe activ la activitățile clasei și să-și monitorizeze propriul progres.
Pentru ca un curriculum să fie eficient, obiectivele, activitățile de învățare și evaluările ar trebui să fie integrate armonios între ele. Metoda “learning by doing”este o abordare educațională în care sunt folosite activități captivante de învățare adaptate nevoilor și intereselor elevilor sau studenților. De asemenea, profesorii care utilizează metoda “learning by doing” îi motivează pe elevi să învețe, stimulându-le curiozitatea.
Ce este un Curriculum?
Curriculumul reprezintă un ansamblu de experiențe de învățare elaborate pentru a facilita atingerea obiectivelor dintr-o gamă extinsă de lecții. Pentru a fi eficient, curriculumul trebuie să realizeze o integrare cursivă a obiectivelor lecției, a experiențelor de învățare și a instrumentelor de evaluare. Datorită capacității sale de a organiza activități de învățare pentru a maximiza potențialul de învățare al elevilor în școală, dezvoltarea curriculum-ului este una dintre cele mai importante sarcini pe care profesorii ar trebui să le îndeplinească în școli.
Există multiple aspecte pe care profesorii trebuie să le ia în considerare în timpul elaborării unui curriculum eficient pentru elevi. În primul rând, relevanța socială a lecțiilor în contextul specific al elevilor ar trebui să fie centrală în procesul de dezvoltare a curriculumului. Definit ca fiind constituit din experiențe semnificative și situații de viață ale elevilor, contextul acestora trebuie să fie o prioritate pentru a asigura că fiecare lecție aduce un aport semnificativ dezvoltării lor. Astfel, problemele sociale ar trebui abordate cu atenție, integrându-le în obiectivele afective ale lecțiilor. Programele educaționale elaborate de administrația actuală ar trebui să fie implementate în mod consecvent în toate școlile, având capacitatea de a integra contextul specific al elevilor în evenimente relevante din viața reală.
Mulți profesori adoptă diverse abordări de învățare în clasă, dintre care cea tradițională și cea constructivistă sunt printre cele mai utilizate. În abordarea tradițională, cunoscută și sub denumirea de instruire directă, profesorii sunt cei care conduc procesul de învățare în clasă. În contrast, instrucția constructivistă, sau metoda „learning by doing”, încurajează elevii să-și asume controlul propriului proces de învățare. Ambele abordări, deși diferite, pot utiliza cadre curriculumare pentru a asigura că interacțiunea dintre obiective, activități și instrumente de evaluare converge în aceeași direcție.
Curriculumul Metoda “learning by doing”
Instrucția Constructivă, cunoscută și sub denumirea de Metoda „learning by doing”, reprezintă o abordare pedagogică ce oferă elevilor oportunitatea de a trăi experiențe de învățare semnificative prin intermediul activităților. Această metodă încurajează colaborarea între elevi în cadrul activităților de grup, plasându-i în situații autentice care transformă conceptele abstracte în lecții realiste. În cadrul acestei abordări, rolul profesorului constă în a motiva elevii prin stimularea curiozității acestora și în a-i îndruma în timp ce își împărtășesc perspectivele și cunoștințele cu restul clasei. În contrast, elevii beneficiază de libertatea de a-și dezvolta propria înțelegere a conceptelor, participând în mod activ la activitățile din clasă, monitorizându-și progresul.
Utilizarea tehnicilor instrucționale, precum demonstrațiile, munca în echipă, experimentele și tehnicile active de observație, a fost asociată cu o performanță academică superioară în comparație cu instruirea directă. Mediul învățării în cadrul metodei „learning by doing” se caracterizează prin angajarea și activitatea elevilor. Atmosfera din clasă este dinamică, permițând elevilor să interacționeze cu colegii în timp ce lucrează la sarcini oferite de profesor. Curriculumul adoptă o abordare interdisciplinară, contribuind la dezvoltarea holistică a elevilor. Evaluarea se realizează prin intermediul unor sarcini, concepute pentru a fi aplicate în contexte de viață reală. Prin accentuarea abilităților de colectare a datelor și utilizarea materialelor software, acest curriculum introduce o varietate de sarcini captivante și exerciții de învățare, motivând elevii să-și exerseze abilitățile de cercetare și analiză.
Unul dintre cadrele curriculumare care ilustrează implementarea abordării metodei „learning by doing” este Înțelegerea prin Design (Understanding by Design – UBD). UBD reprezintă un cadru curriculumar ce oferă profesorilor posibilitatea de a concepe activități de învățare captivante, axate pe obiectivele specifice ale fiecărei lecții. Cunoscut și sub denumirea de Design Invers, acest cadru începe prin focalizarea asupra ideilor principale sau a obiectivelor majore, cum ar fi înțelegerea problemelor sociale pe care elevii le pot aplica într-un context real. După ce rezultatele dorite ale lecției sunt stabilite, profesorii continuă prin identificarea probelor de învățare, sub forma unor sarcini autentice. Aceste sarcini sunt concepute pentru a evalua modul în care elevii pot aplica cunoștințele în situații de viață reală. În cele din urmă, planul de învățare este elaborat în concordanță cu obiectivele lecției și tipurile de evaluare planificate pentru clasă. În această etapă, educatorii proiectează activități interactive menite să dezvolte gândirea critică, spiritul de echipă și abilitățile analitice ale elevilor.
Abordarea Metoda „learning by doing” s-a dovedit eficientă în stimularea curiozității naturale a elevilor. Cei expuși la această metodă dezvoltă abilități de gândire critică, precum și creativitatea în exprimarea ideilor lor. Cu toate acestea, abordarea poate aduce lipsa de structură, ceea ce ar putea împiedica elevii să înțeleagă importanța respectării unor reguli specifice în clasă. De asemenea, există riscul ca lecțiile să nu fie finalizate la timp, deoarece ritmul învățării depinde de individualitatea elevilor.
Concluzie
Curriculumul reprezintă un ansamblu de experiențe de învățare elaborate pentru a ghida elevii în atingerea obiectivelor stabilite pentru lecții. Dezvoltarea unui curriculum eficient este esențială pentru a conferi semnificație procesului de învățare pentru elevi. Pentru a fi eficient, curriculumul trebuie să realizeze o integrare armonioasă a obiectivelor, activităților de învățare și evaluărilor.
Abordarea Metoda „learning by doing” se distinge ca o modalitate de predare ce se bazează pe experiențe de învățare captivante. Activitățile sub acest concept contribuie la dezvoltarea gândirii critice în rândul elevilor. Această abordare are capacitatea de a incorpora practici adecvate dezvoltării, luând în considerare cu atenție contextul specific al elevilor.
Din perspectiva experienței personale, obsevat că această metodă stimulează anticiparea elevilor pentru fiecare activitate planificată în clasă. În mod similar, sunt conștientă că integrarea activităților interactive și captivante în sala de clasă îmbunătățește nu doar conținutul lecțiilor, ci și produce un interes activ și o implicare crescută din partea elevilor în procesul educațional. Această abordare nu doar furnizează cadrul pentru o învățare semnificativă, ba mai mult contribuie la dezvoltarea abilităților critice și la formarea unei atitudini pozitive față de cunoaștere în rândul elevilor mei.
